Cultură şi învăţământ

Şcoala din Mănăstireni
La 22 mai 1785, Mănăstireniul a fost vizitat de Dimitrie Eustatievici, directorul şcolilor ortodoxe din Transilvania, care i-a adunat pe sătenii şi i-a întrebat dacă vor să aibă şcoală. Şcoala a fost susţinută, potrivit unui ordin imperial, de către înşişi părinţii şcolarilor. Din cauza  dificultăţilor materiale, şcoala a fost mutată în localitatea Straja, unde a funcţionat până în 1815 cand a fost readusă la Mănăstireni.

Din anul 1863 a început strângerea fondurilor pentru zidirea unei şcoli din piatră. A fost construită în anul 1882. Cel dintâi învăţător care în această şcoală a fost loan Stoicoviciu. Materiile predate erau: purtarea morală, dirigenţia, atenţiunea, religia şi rugăciunea, limba maternă (citire şi scriere dictată), matematica, geografia, istoria, drepturile şi datorinţele elevilor, ştiinţele naturii (istoria naturală), fizica, economia, „disterităţile" (dexterităţile) tehnice: cântul, desenul, caligrafia, industria de casă şi gimnastica.

Trebuie menţionat că până în anul 1904, şcoala funcţiona în clădirea parohiei. Din acel an s-a dat în folosinţă o nouă clădire cu patru săli de clasă, sală profesorală şi biroul directorului. În această clădire, şcoala a funcţionat până în anul 1965, când în Mănăstireni s-a dat în folosinţă o nouă clădire cu opt săli de clasă, sală de gimnastică, sală profesorală, biroul directorului, sală pentru bibliotecă, sală pentru arhiva şcolii. Clădirea veche a fost cedată pentru amenajarea dispensarului din localitate.

În perioada 1918 - 1948 învăţământul s-a desfăşurat atât în limba română cât şi în limba maghiară.
În anul şcolar 1937/1938 se desfiinţează şcoala cu predare în limba maghiară. Aceasta se va reînfiinţa în anul şcolar 1944/1945, ca şcoală cu şapte dase.
Cu ocazia reformei învăţământului din 1948, şcolile de toate gradele au fost etatizate, asigurându-li-se baza materială şi cadrele didactice necesare. Reforma a stabilit măsuri pentru cuprinderea la cursuri a tuturor copiilor de vârstă şcolară. Fiecare învăţător avea câte o clasă formată din 25 - 35 de elevi; profesorii urmau să predea conform specializărilor lor. În această perioadă începe să se schimbe şi conţinutul învăţământului. În primul rând, religia a încetat să mai fie o materie de învăţământ. Obiectele de baza erau: limba română, matematica, fizica, chimia, istoria, geografia, ştiinţele naturii, obiecte estetice. Se introduce, ca materie de studiu obligatorie, limba rusă.

 

Activitatea culturală
Potrivit mărturiilor bătrânilor satului, rădăcinile activităţii culturale se găsesc în cel de-al patrulea deceniu al secolului al XX-lea. Inimosul învăţător Banyai Ferencz a înfiinţat primul cor bărbătesc la voci egale în limbile română şi maghiară.
În perioada 1948-1962, viaţa culturală a cunoscut o efervescenţă sporită. În 1961 a luat fiinţă o altă formaţie, pe langa cele existente: taraful de muzică populara cu 15-18 membri: viorişti, acordeonişti, toboşari, interpreţi la muzicuţă, ţambalagii.

 

Şcoala din Mănăşturu Românesc

Şcoala din Mănăşturu Românesc şi-a început activitatea prin anul 1860. În anul 1877 se zideşte o clădire din piatră pentru şcoală, unde s-a desfăşurat învăţământul confesional până în anul 1918, după care s-a trecut la forma de învăţământ primar de stat.

 

Şcoala din Tufe

Această şcoală a fost înfiinţată în anul 1965, cu sprijinul primaruuli din vemea respectivă. Şcoala a funcţionat în casa unei femei, care a donat pământul pentru construcţia locaţiei. Construcţia şcolii şi apoi introducerea curentului electric s-au realizat prin contribuţia exclusivă a locuitorilor din cătunul Tufe.

În anul 1987, datorită scăderii demografice şi a strămutării locuitoriloi spre zone mai populate, şcoala din Tufe s-a desfiinţat.

 

Aspecte ale vieţii culturale
Începutul activităţilor culturale maghiare din această zonă ar putea fi din 1620-1630; ele s-au putut desfăşura sub îndrumarea preoţilor şi dascălilor.
Este sigur faptul că la începutul anilor 1900 se jucau aici piese populare de teatru, foarte la modă în vremea respectivă. Această activitate a continuat, de altfel, până la sfârşitul anilor 1980. Spectacolele realizate cu prilejul Anului Nou au avut, întotdeauna, o importanţă deosebită pentru viaţa comunităţii maghiare.
În cadrul teatrului literar, comunitatea organiza în fiecare an serbări comemorative cu prilejul aniversării naşterii şi morţii lui Petofi Sandor. Trupa de teatru s-a deplasat şi în satele vecine, a participat de mai multe ori la festivalurile naţionale şi judeţene. Corul din Mănăstireni a obţinut locul I, iar la concursul naţional de la Târgu Mureş a ocupat locul III.

 

Grădiniţa
Gradiniţa s-a înfiinţat în Mănăstireni în anul 1952. A funcţionat iniţial, într-o casă particulară. După doi ani, gradiniţa s-a mutat într-o sală din clădirea cinematografului sătesc. Începând cu anul 1965, gradiniţa funcţionează în clădirea căminului cultural din Mănăşturu Românesc. După cinci ani de funcţionare în această clădire din Mănăşturu Românesc, grădiniţa s-a mutat într-o nouă clădire, special construită pentru această instituţie.

Începând cu anul 1989, pe lângă grupa cu predare în limba română se înfiinţează şi o grupă cu predare în limba maghiară. Din cauza scăderii numărului de copii preşcolari, grupa cu predare în limba maghiară a durat doar cinci ani, după care s-a desfiinţat.

Începând din anul şcolar 2001-2002, sub conducerea învăţătoarei-educatoare Sinko Ilona, grupa maghiară funcţionează ca un centru educaţional, frecventat de elevi şi de preşcolari.

 

Biblioteca comunală
Începând cu luna noiembrie a anului 1958, în cadrul Căminului cultural a luat fiinţă Biblioteca comunală, având la început un număr de 197 volume.
Sediul bibliotecii se afla într-o clădire a Căminului cultural, unde se desfăşurau toate activităţile: recenzii şi prezentări de cărţi, întâlniri cu scriitori, şezători literare etc.
În perioada 1958-1964, biblioteca a ajuns să numere 4000 volume.
Dupa finalizarea constructiei noului Cămin cultural, bibliotecii i s-a acordat un nou sediu.
Până în anul 1989 numărul volumelor a ajuns la 11037 .
În cei aproape 50 de ani de activitate, biblioteca a avut o mare influenţă în ridicarea nivelului cultural şi spiritual al locuitorilor din Mănăstireni.

 

Cinematograful sătesc
În cadrul Căminului cultural a funcţionat, începând din 1952, un cinematograf sătesc, aparatul de proiecţie utilizând curent electric de la un dinam de 5 kw.
Filmele se rulau de două ori pe seară, fiind difuzate pe reţea conform unui plan al Întreprinderii cinematografice Cluj.
Operatorul era retribuit în funcţie de realizarea planului de încasări, fapt ce a determinat, în ultima perioadă, creşterea numărului de abonamente la copiii de vârstă şcolară.
După anul 1985, datorită concurenţei televiziunii, cinematograful nu mai este frecventat, ceea ce a dus la desfiinţarea lui.
În cadrul Căminului Cultural, în prezent au loc programe cultural-artistice, spectacole ale formaţiilor artistice, discotecă, întruniri, adunări săteşti ale diferitelor onganizaţii politice şi obşteşti şi alte manifestări educative.