Căi de comunicaţie şi transporturile
Sunt reprezentate prin categoria celor rutiere şi a celor speciale (apeducte, linii electrice de joasa tensiune şi telefonie).
Reţeaua căilor rutiere este reprezentată prin categoria drumurilor judeţene şi comunale.
Drumurile judeţene. Din această categorie se remarcă drumul judeţean Dj 108 C, care porneşte din DN 1, E 60 din zona de interfluviu dintre Crişul Repede şi Valea Păniceni şi ajunge la Mănăstireni (8 km). În aceeaşi categorie se înscrie şi Dj 103 L, de la Mănăstireni şi Mănăşturu Românesc la Rişca (in jur de 6 km).
Ca şi în alte situaţii, la nivel naţional şi judeţean, şi această categorie de drumuri a trecut de la stadiul de împietruire la cel de înscriere într-o anumită condiţie de modernizare, doar în ultimele decenii ale secolului XX, sectorul din DN 1 – Mănăstireni, spre exemplu, ajungând să devină o cale cu îmbrăcăminte rutieră permanentă doar în anii 1974-1975.
Drumurile comunale sunt reprezentate doar prin Dc 117 (în lungime de aproximativ 4,3 km), care începe din Dj 108 C, de unde urcă pe versantul stâng al Văii Căpuşului, la Mănăstireni, urmărind, apoi, pe directie aproape sud-nordică, interfluviul dintre văile Dumbrava şi Sipotu, aliniament care e şi limită a moşiei localităţii Mănăstireni cu cea a satelor Bica şi Dretea.
În ceea ce priveşte transporturile rutiere, atât cel de persoane, cât şi pentru diferite materii prime sau produse, ce ies sau intră în teritoriul aşezărilor, au fost şi sunt în concordanţă cu perioada social-economică de referinţă. Astfel, în ceea ce priveşte transportul de persoane, acesta s-a caracterizat printr-o frecvenţă relativ ridicată pe relaţiile Mănăstireni – Cluj-Napoca şi Manastireni – Huedin, până către anul 1990, iar acum circulaţia cu autobuzul a încetat în totalitate, motivaţia principală a acestui fapt fiind determinată de cererea mai redusă în această privinţă şi posibilităţile mai largi de deplasare cu mijloace auto personale, precum şi apariţia unor curse private efectuate cu microbuze.
Drumurile judeţene. Din această categorie se remarcă drumul judeţean Dj 108 C, care porneşte din DN 1, E 60 din zona de interfluviu dintre Crişul Repede şi Valea Păniceni şi ajunge la Mănăstireni (8 km). În aceeaşi categorie se înscrie şi Dj 103 L, de la Mănăstireni şi Mănăşturu Românesc la Rişca (in jur de 6 km).
Ca şi în alte situaţii, la nivel naţional şi judeţean, şi această categorie de drumuri a trecut de la stadiul de împietruire la cel de înscriere într-o anumită condiţie de modernizare, doar în ultimele decenii ale secolului XX, sectorul din DN 1 – Mănăstireni, spre exemplu, ajungând să devină o cale cu îmbrăcăminte rutieră permanentă doar în anii 1974-1975.
Drumurile comunale sunt reprezentate doar prin Dc 117 (în lungime de aproximativ 4,3 km), care începe din Dj 108 C, de unde urcă pe versantul stâng al Văii Căpuşului, la Mănăstireni, urmărind, apoi, pe directie aproape sud-nordică, interfluviul dintre văile Dumbrava şi Sipotu, aliniament care e şi limită a moşiei localităţii Mănăstireni cu cea a satelor Bica şi Dretea.
În ceea ce priveşte transporturile rutiere, atât cel de persoane, cât şi pentru diferite materii prime sau produse, ce ies sau intră în teritoriul aşezărilor, au fost şi sunt în concordanţă cu perioada social-economică de referinţă. Astfel, în ceea ce priveşte transportul de persoane, acesta s-a caracterizat printr-o frecvenţă relativ ridicată pe relaţiile Mănăstireni – Cluj-Napoca şi Manastireni – Huedin, până către anul 1990, iar acum circulaţia cu autobuzul a încetat în totalitate, motivaţia principală a acestui fapt fiind determinată de cererea mai redusă în această privinţă şi posibilităţile mai largi de deplasare cu mijloace auto personale, precum şi apariţia unor curse private efectuate cu microbuze.
Căile de comunicaţie speciale sunt centrate pe rezolvarea necesităţilor de apă curentă, energie electrică şi comunicare la distanţă (apeducte, linii electrice de joasă tensiune şi telefonie).
Reţeaua de izvoare şi apeducte îşi are începuturile încă din anul 1980, când Institutul de Cercetare şi Proiectare Cluj a realizat proiectul de alimentare cu apă pentru cele două localităţi, care a prevăzut captarea izvoarelor Poleacu şi cel de la Pietrele Albe. Înainte de anul 1990 s-a reuşit doar realizarea captării izvorului Poleacu, a aducţiunii de la acesta până în cele două localităţi şi a unei părţi din reţeaua stradală de distribuţie (în anul 1983).
Anul 1992 a corespuns cu reluarea acţiunii de dezvoltare a sistemului de alimentare cu apă, care a constat în: construirea rezervorului din beton armat (La Zopoze), captarea izvorului Lorinţ şi instalarea conductei de la izvor (din P.V.C. cu lungime de 1,4 km) până la racordul cu conducta dintre izvorul Poleacu şi rezervor. Ulterior, acţiunea de aprovizionare cu apă de la Mănăstireni a fost continuată, astfel încât până în prezent s-a ajuns să fie valorificate resursele de apă ale altor opt izvoare.
Colectarea apei de la izvoarele Poleacu, Lorinţ, Cioroiu Mărceştilor, care ajunge în rezervorul Zopoze, precum a celei din Izvorul Jurdumnezeu, a permis realizarea unui sistem centralizat de aprovizionare cu apă format dintr-o conductă de distribuţie de 110 mm (din oţel şi parţial P.V.C), care urmăreşte traseul de la rezervor până la intrarea în perimetrul construit şi apoi pe trama stradală. Pe baza sistemului menţionat s-a ajuns la condiţia în care un număr mare dintre gospodării dispun de instalaţii interioare de apă rece, canalizare şi apa este instalată în curte.
În ceea ce priveşte canalizarea, cele două localităţi n-au reuşit să-şi realizeze încă un sistem centralizat pentru evacuarea apelor uzate, doar puţine dintre gospodării dispunând de bazine individuale de colectare, problemă care rămâne să fie rezolvată în mod obligatoriu în perioada următoare.
Reţeaua de energie electrică a pătruns pe teritoriu cu puţin timp înainte de anul 1960, când nu se ajunsese încă la realizarea Sistemului Energetic Naţional. În acest scop, din sistemul local de la Aghireşu-Fabrici, s-a construit o linie de 20 kV pe traseul Aghireşu-Fabrici – Aghireşu – Leghia, cu continuare până în DN 1. Din aceaşi axă, de la localitatea lzvoru Crişului a fost realizată o linie electrică de 15 kV ce urmăreşte traseul Dretea – Ardeova -Mănăstireni, cu continuare pe la Văleni şi Călata, din care este asigurată energia electrică a localităţilor comunei, situaţia arătată fiind în măsură să asigure un grad de electrificare de 100% a gospodăriilor.
Reţeaua de izvoare şi apeducte îşi are începuturile încă din anul 1980, când Institutul de Cercetare şi Proiectare Cluj a realizat proiectul de alimentare cu apă pentru cele două localităţi, care a prevăzut captarea izvoarelor Poleacu şi cel de la Pietrele Albe. Înainte de anul 1990 s-a reuşit doar realizarea captării izvorului Poleacu, a aducţiunii de la acesta până în cele două localităţi şi a unei părţi din reţeaua stradală de distribuţie (în anul 1983).
Anul 1992 a corespuns cu reluarea acţiunii de dezvoltare a sistemului de alimentare cu apă, care a constat în: construirea rezervorului din beton armat (La Zopoze), captarea izvorului Lorinţ şi instalarea conductei de la izvor (din P.V.C. cu lungime de 1,4 km) până la racordul cu conducta dintre izvorul Poleacu şi rezervor. Ulterior, acţiunea de aprovizionare cu apă de la Mănăstireni a fost continuată, astfel încât până în prezent s-a ajuns să fie valorificate resursele de apă ale altor opt izvoare.
Colectarea apei de la izvoarele Poleacu, Lorinţ, Cioroiu Mărceştilor, care ajunge în rezervorul Zopoze, precum a celei din Izvorul Jurdumnezeu, a permis realizarea unui sistem centralizat de aprovizionare cu apă format dintr-o conductă de distribuţie de 110 mm (din oţel şi parţial P.V.C), care urmăreşte traseul de la rezervor până la intrarea în perimetrul construit şi apoi pe trama stradală. Pe baza sistemului menţionat s-a ajuns la condiţia în care un număr mare dintre gospodării dispun de instalaţii interioare de apă rece, canalizare şi apa este instalată în curte.
În ceea ce priveşte canalizarea, cele două localităţi n-au reuşit să-şi realizeze încă un sistem centralizat pentru evacuarea apelor uzate, doar puţine dintre gospodării dispunând de bazine individuale de colectare, problemă care rămâne să fie rezolvată în mod obligatoriu în perioada următoare.
Reţeaua de energie electrică a pătruns pe teritoriu cu puţin timp înainte de anul 1960, când nu se ajunsese încă la realizarea Sistemului Energetic Naţional. În acest scop, din sistemul local de la Aghireşu-Fabrici, s-a construit o linie de 20 kV pe traseul Aghireşu-Fabrici – Aghireşu – Leghia, cu continuare până în DN 1. Din aceaşi axă, de la localitatea lzvoru Crişului a fost realizată o linie electrică de 15 kV ce urmăreşte traseul Dretea – Ardeova -Mănăstireni, cu continuare pe la Văleni şi Călata, din care este asigurată energia electrică a localităţilor comunei, situaţia arătată fiind în măsură să asigure un grad de electrificare de 100% a gospodăriilor.
Reţeaua de telefonie. Până cu puţin timp în urmă, aşezările comunei Mănăstirenii erau deservite de o centrală telefonică manuală de tipul B.C., respectiv baterie centrală (racordata la centrala automată din Huedin), cu capacitate redusă (30 linii interurbane şi 200 linii locale, cu conductori aerieni neizolaţi) şi depăşiţi în privinţa performanţelor morale şi fizice.
în anul in 2002, vechea centrală a fost înlocuită cu una de tip digital, care satisface cerinţele de deservire a populaţiei din localităţile comunei Mănăstireni şi ale altora din vecinătate. În anul 2005, numărul posturilor de telefonie fixă era de 178 la Mănăstireni şi 66 la Mănăşturu Românesc. În acelaşi timp, este de subliniat că zona Mănăstireni, alături de telefonia fixă, dispune de condiţii optime de comunicare orală la distanţă prin sistemul mijloacelor de telefonie mobilă.
De dată recentă (anul 2003) este introducerea televiziunii prin cablu, care asigură populaţiei posibilitatea de vizionare a cel puţin 15 programe naţionale şi internaţionale, de acest mijloc de informare vizuală bucurându-se, în prezent, numeroase familii.
în anul in 2002, vechea centrală a fost înlocuită cu una de tip digital, care satisface cerinţele de deservire a populaţiei din localităţile comunei Mănăstireni şi ale altora din vecinătate. În anul 2005, numărul posturilor de telefonie fixă era de 178 la Mănăstireni şi 66 la Mănăşturu Românesc. În acelaşi timp, este de subliniat că zona Mănăstireni, alături de telefonia fixă, dispune de condiţii optime de comunicare orală la distanţă prin sistemul mijloacelor de telefonie mobilă.
De dată recentă (anul 2003) este introducerea televiziunii prin cablu, care asigură populaţiei posibilitatea de vizionare a cel puţin 15 programe naţionale şi internaţionale, de acest mijloc de informare vizuală bucurându-se, în prezent, numeroase familii.