Evoluţia numărului de locuitori. În comparaţie cu ruralul din cuprinsul judeţului şi al celui la nivel naţional, în intervalul 1850-1910 se remarcă o sporire a numărului de locuitori la nivelul comunei, de la 1.410 la 2.197 la Mănăstireni (o creştere de aproape 60 %) şi de la 845 la 1.343 la Mănăşturu Românesc (cu aproape 63 %).
Datorită deplasării a populaţiei în diferite zone ale ţării, pentru practicarea anumitor activităţi economice încă din deceniile trei şi patru ale secolului XX, pierderile de populaţie din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, la care s-au adăugat neajunsurile semnificative ale perioadei comuniste, reducerea sporului natural, migraţia la oraş, numărul locuitorilor a intrat într-un proces de descreştere. Ca urmare, se constată că numărul de locuitori s-a redus în mod considerabil în ultimii 92 de ani (1910-2002).
În perioada 1900-2002, evoluţia numărului de locuitori este următoarea:
» cu foarte puţine excepţii (anii 1900 şi 1909), în întregul interval de dinaintea Primului Război Mondial (1900-1914) s-au înregistrat sporuri naturale dintre cele mai ridicate, în câţiva dintre ani acestea depăşind valoarea de 20 ‰.
» în timpul primei conflagraţii mondiale, sporul natural înregistreaza valori negative (-4,3 ‰ în anul 1915, apoi -5,4 ‰ în 1917 şi -26,3 ‰ în 1918), după care acest indice a revenit pentru puţin timp chiar la valori de peste 20 ‰ în anii 1923 şi 1924;
» începand cu anul 1925, sporul natural a înregistrat o tendinţă evidentă de scădere, în unii dintre ani fiind simţitor mai redus de 10 ‰ sau avand chiar valori negative (în 1936);
» anii celui de-al Doilea Război Mondial şi următorii (pana în 1966), când a fost introdus controlul naşterilor în Romania, s-au caracterizat prin frecvenţe tot mai accentuate în înregistrarea sporurilor naturale negative, iar când acestea au avut valori pozitive n-au depăşit 5 ‰decat in purine situaţii;
» în sfârşit, chiar în condiţiile introducerii cunoscutului Decret 779 din toamna anului 1966, sporul natural şi-a continuat tendinţa negativă, valori pozitive mai mari fiind înregistrate doar în intervalul 1967-1970 şi în anul 1975.
În evoluţia populaţiei, un rol deosebit l-a jucat sporul migratoriu, care a înregistrat, cu nesemnificative excepţii, valori negative în întreaga perioadă 1966-2002, în numeroase situaţii simţitor mai accentuate faţă de cele ale sporului natural.
Datorită deplasării a populaţiei în diferite zone ale ţării, pentru practicarea anumitor activităţi economice încă din deceniile trei şi patru ale secolului XX, pierderile de populaţie din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, la care s-au adăugat neajunsurile semnificative ale perioadei comuniste, reducerea sporului natural, migraţia la oraş, numărul locuitorilor a intrat într-un proces de descreştere. Ca urmare, se constată că numărul de locuitori s-a redus în mod considerabil în ultimii 92 de ani (1910-2002).
În perioada 1900-2002, evoluţia numărului de locuitori este următoarea:
» cu foarte puţine excepţii (anii 1900 şi 1909), în întregul interval de dinaintea Primului Război Mondial (1900-1914) s-au înregistrat sporuri naturale dintre cele mai ridicate, în câţiva dintre ani acestea depăşind valoarea de 20 ‰.
» în timpul primei conflagraţii mondiale, sporul natural înregistreaza valori negative (-4,3 ‰ în anul 1915, apoi -5,4 ‰ în 1917 şi -26,3 ‰ în 1918), după care acest indice a revenit pentru puţin timp chiar la valori de peste 20 ‰ în anii 1923 şi 1924;
» începand cu anul 1925, sporul natural a înregistrat o tendinţă evidentă de scădere, în unii dintre ani fiind simţitor mai redus de 10 ‰ sau avand chiar valori negative (în 1936);
» anii celui de-al Doilea Război Mondial şi următorii (pana în 1966), când a fost introdus controlul naşterilor în Romania, s-au caracterizat prin frecvenţe tot mai accentuate în înregistrarea sporurilor naturale negative, iar când acestea au avut valori pozitive n-au depăşit 5 ‰decat in purine situaţii;
» în sfârşit, chiar în condiţiile introducerii cunoscutului Decret 779 din toamna anului 1966, sporul natural şi-a continuat tendinţa negativă, valori pozitive mai mari fiind înregistrate doar în intervalul 1967-1970 şi în anul 1975.
În evoluţia populaţiei, un rol deosebit l-a jucat sporul migratoriu, care a înregistrat, cu nesemnificative excepţii, valori negative în întreaga perioadă 1966-2002, în numeroase situaţii simţitor mai accentuate faţă de cele ale sporului natural.
Repartiţia populaţiei. Cu privire la repartiţia tentorială a populaţiei, se poate sublinia că în anul 1910, există un număr de 2.197 locuitori şi o suprafaţă de 50,58 km².
Structura pe sexe. În perioada în care evoluţia numărului de locuitori a fost pozitivă, populaţia masculină a depăşit-o pe cea feminină.
Începutul şi accentuarea sporului migratoriu au condus, la Mănăstireni, la scăderea numărului bărbaţilor sub 50 %, valoarea cea mai redusă fiind înregistrata în anul 1966 (45,4 %).
Pentru evidenţierea raportului între sexe, se are în vedere urmărirea indicelui de feminitate, care arată, de fapt, într-o altă manieră de vizualizare, numărul de femei la 100 de barbaţi. La Mănăstireni, datorită exodului masiv al populaţiei din mediul rural în cel urban, se ajunge la un raport de peste 110 femei/100 de bărbaţi sau chiar peste 120 femei/100 de bărbaţi în anul 1966.
Începutul şi accentuarea sporului migratoriu au condus, la Mănăstireni, la scăderea numărului bărbaţilor sub 50 %, valoarea cea mai redusă fiind înregistrata în anul 1966 (45,4 %).
Pentru evidenţierea raportului între sexe, se are în vedere urmărirea indicelui de feminitate, care arată, de fapt, într-o altă manieră de vizualizare, numărul de femei la 100 de barbaţi. La Mănăstireni, datorită exodului masiv al populaţiei din mediul rural în cel urban, se ajunge la un raport de peste 110 femei/100 de bărbaţi sau chiar peste 120 femei/100 de bărbaţi în anul 1966.
Structura pe grupe de vârstă. Din urmărirea evoluţiei principalelor grupe de vârstă, constatarea majoră este aceea că, pe fondul unei reduceri considerabile a numărului de locuitori, schimbarea de frecvenţă a avut loc între populaţia tânără şi cea vârstnică.
Astfel, în ceea ce priveşte populaţia tânără (0-19 ani), ponderea a scăzut de la 43,6 % în anul 1910 până la 20,3 % în anul 2002, reducerea drastică având loc, în general până în anul 1966 (24,0 %). Faţă de situaţia menţionată, chiar în condiţiile în care numărul de locuitori a urmat acelaşi trend de descreştere, în intervalul dintre ultimele două recensăminte se observă o uşoară sporire a ponderii populaţiei din grupa tânără între anii 1992 şi 2002, respectiv de la 19,2 % până la 20,3 %.
Grupa populaţiei adulte (20-59 ani) n-a fost supusă unor modificări esenţiale în perioada 1910-2002, dovadă fiind faptul că numărul de locuitori din grupa analizată, a înregistrat, frecvenţe înscrise în ecartul de 44-48,3 %.
Populaţia vârstnică (60 de ani şi peste). Analiza numărului de locuitori vârstnici arată, în ansamblu, că aceştia au „câştigat” ceea ce a „pierdut” populaţia de până la 20 de ani, frecvenţa grupei sporind de la 10,2 % în anul 1910 până la 34,9 % în 2002.
Faţă de evoluţia urmărită la nivelul numărului total de locuitori ai unui teritoriu, analiza grupelor de vârstă pe sexe, se înregistrează fenomenul de dominare, până în jurul vârstei de 35 de ani, a populaţiei masculine, după care, în mod treptat, are loc trecerea spre procesul de feminizare, care devine tot mai accentuat pe măsura înaintării în vârstă.
Astfel, în ceea ce priveşte populaţia tânără (0-19 ani), ponderea a scăzut de la 43,6 % în anul 1910 până la 20,3 % în anul 2002, reducerea drastică având loc, în general până în anul 1966 (24,0 %). Faţă de situaţia menţionată, chiar în condiţiile în care numărul de locuitori a urmat acelaşi trend de descreştere, în intervalul dintre ultimele două recensăminte se observă o uşoară sporire a ponderii populaţiei din grupa tânără între anii 1992 şi 2002, respectiv de la 19,2 % până la 20,3 %.
Grupa populaţiei adulte (20-59 ani) n-a fost supusă unor modificări esenţiale în perioada 1910-2002, dovadă fiind faptul că numărul de locuitori din grupa analizată, a înregistrat, frecvenţe înscrise în ecartul de 44-48,3 %.
Populaţia vârstnică (60 de ani şi peste). Analiza numărului de locuitori vârstnici arată, în ansamblu, că aceştia au „câştigat” ceea ce a „pierdut” populaţia de până la 20 de ani, frecvenţa grupei sporind de la 10,2 % în anul 1910 până la 34,9 % în 2002.
Faţă de evoluţia urmărită la nivelul numărului total de locuitori ai unui teritoriu, analiza grupelor de vârstă pe sexe, se înregistrează fenomenul de dominare, până în jurul vârstei de 35 de ani, a populaţiei masculine, după care, în mod treptat, are loc trecerea spre procesul de feminizare, care devine tot mai accentuat pe măsura înaintării în vârstă.
De exemplu, în anul 1992, la Mănăstireni, populaţia feminină de până la 35 de ani era deja dominantă (53,7 %) faţă de cea masculină (46,3 %), după care, la cea de 50-60 de ani şi apoi de 70 de anişsi peste, situaţia se menţine aproximativ în aceiasi parametri.
Structura profesională. În intreaga perioadă a deceniilor şase-nouă, populaţia activă s-a înscris cu valori destul de ridicate: în anul 1966 aceasta deţinând 69,8 % (din 1.168 locuitori). După evenimentul social-politic din Decembrie 1989, la Recensământul populaţiei din anul 1992, populaţia activă a fost cuantificată la valori simţitor mai reduse.
Anii 1992-2002 s-au caracterizat prin reducerea ponderii populaţiei active, motivaţia principală fiind gradul tot mai accentuat de îmbătrânire a locuitorilor.
Privitor la frecvenţa populaţiei active în cadrul celor trei sectoare principale de activitate, agricultură, industrie şi servicii, este firesc ca ponderea cea mai ridicată să aparţină, de departe, sferei agricole.
Schimbările social-politice de după anul 1989 sunt bine reliefate în privinţa populaţiei active ocupate în agricultură, care în anul 1992 s-a redus cu până la 50 %.
Anii 1992-2002 s-au caracterizat prin reducerea ponderii populaţiei active, motivaţia principală fiind gradul tot mai accentuat de îmbătrânire a locuitorilor.
Privitor la frecvenţa populaţiei active în cadrul celor trei sectoare principale de activitate, agricultură, industrie şi servicii, este firesc ca ponderea cea mai ridicată să aparţină, de departe, sferei agricole.
Schimbările social-politice de după anul 1989 sunt bine reliefate în privinţa populaţiei active ocupate în agricultură, care în anul 1992 s-a redus cu până la 50 %.
Celelalte două sectoare de activitate au deţinut aproape întotdeauna o pondere redusă. Astfel, în industrie şi construcţii, frecvenţa activilor a fost, în anul 1966, de aproxiamtiv 6 %, dată după care a fost înregistrată o creştere destul de semnificativă, ajungându-se, în anul 1992, până la aproape 16 %, în anul 2002, înscriindu-se doar cu 2,6 %.
S-a remarcat o reducere evidentă şi a personalului ocupat în invăţământ, cultură, artă şi sănătate, de la 20 în anul 1966 (2,4% din total activi) la 16 în 1992 (4,2 %) şi numai 6 în anul 2002 (2,0 %). Pe de altă parte, este de subliniat că în sfera circulaţiei mărfurilor s-a înregistrat, o sporire a personalului ocupat de pana la 33 (8,7 %) în 1992, după care în 2002 s-a redus la 19 (6,5 %).
În anul 1910 structura etnică arată, la nivelul actual de componenţă a comunei Mănăstireni, că populaţia românească a deţinut 88,3 % din totalul de 6.202 locuitori, în timp ce maghiarilor le-au revenit 10,5 % (645 persoane la Mănăstireni şi 3 la Bedeciu, din 1.116 locuitori), iar celorlalte etnii numai 0,3 %.
Dupa momentul de prag analizat (1910), structura etnică n-a înregistrat modificări mai aparte.
La nivelul anului 2002, analiza la nivelul comunei Mănăstireni arată că cele două etnii principale s-au menţinut aproape în aceleaşi coordonate de frecvenţă, populaţia românească înscriindu-se cu 88,3 % în anul 1910 şi 85,9 % în 2002 (o scădere de 2,4 %), iar cea maghiară, în aceiaşi ani de comparatie, a deţinut 10,5 % şi 10,9 % (creştere cu 0,4 %).
Privitor la prezenţa celorlalte etnii pe teritoriul comunei, se pune în evidenţă o simplificare clară în anul 2002 faţă de 1910, în primul caz categoria acestora fiind reprezentată numai prin etnia rromilor (3,5 % din 1.809 locuitori), în timp ce în al doilea, situaţia a fost ceva mai complexă, fiind prezente persoane de etnie germană, slovacă, ruteană şi alţii, care deţineau numai 1,2 % din totalul celor 6.202 locuitori.
S-a remarcat o reducere evidentă şi a personalului ocupat în invăţământ, cultură, artă şi sănătate, de la 20 în anul 1966 (2,4% din total activi) la 16 în 1992 (4,2 %) şi numai 6 în anul 2002 (2,0 %). Pe de altă parte, este de subliniat că în sfera circulaţiei mărfurilor s-a înregistrat, o sporire a personalului ocupat de pana la 33 (8,7 %) în 1992, după care în 2002 s-a redus la 19 (6,5 %).
În anul 1910 structura etnică arată, la nivelul actual de componenţă a comunei Mănăstireni, că populaţia românească a deţinut 88,3 % din totalul de 6.202 locuitori, în timp ce maghiarilor le-au revenit 10,5 % (645 persoane la Mănăstireni şi 3 la Bedeciu, din 1.116 locuitori), iar celorlalte etnii numai 0,3 %.
Dupa momentul de prag analizat (1910), structura etnică n-a înregistrat modificări mai aparte.
La nivelul anului 2002, analiza la nivelul comunei Mănăstireni arată că cele două etnii principale s-au menţinut aproape în aceleaşi coordonate de frecvenţă, populaţia românească înscriindu-se cu 88,3 % în anul 1910 şi 85,9 % în 2002 (o scădere de 2,4 %), iar cea maghiară, în aceiaşi ani de comparatie, a deţinut 10,5 % şi 10,9 % (creştere cu 0,4 %).
Privitor la prezenţa celorlalte etnii pe teritoriul comunei, se pune în evidenţă o simplificare clară în anul 2002 faţă de 1910, în primul caz categoria acestora fiind reprezentată numai prin etnia rromilor (3,5 % din 1.809 locuitori), în timp ce în al doilea, situaţia a fost ceva mai complexă, fiind prezente persoane de etnie germană, slovacă, ruteană şi alţii, care deţineau numai 1,2 % din totalul celor 6.202 locuitori.
Structura confesională. Aşezarile analizate au înregistrat, în timp, modificările impuse de momentele social-politice ce au avut loc în contextul de poziţionare regională şi naţională ale acestora, astfel încât, spre exemplu, în anul 1850 marea majoritate a populaţiei aparţinea confesiunilor ortodoxă, reformată şi romano-catolică.
La sfârşitul secolului XVII şi începutul celui următor, populaţia din două localităţi componente ale comunei Mănăstireni a îmbrăţişat cultul greco-catolic, în această situaţie înscriindu-se aşezările Dretea şi Ardeova, care în anul 1850 deţineau, în ordine, 97,0 % greco-catolici (din cei 371 locuitori) şi 99,2 % (din totalul de 265 locuitori), în timp ce populatia de la Bedeciu şi Bica a rămas pe mai departe la confesiunea ortodoxă. Urmare a cunoscutei situaţii a confesiunii greco-catolice din anul 1948 şi a celei de după 1989, în anul 1992 enoriaşi ai acestui cult fiind înregistraţi numai la Ardeova (5,7 % din cei 123 locuitori ai satului).
Faţă de situaţia structurii confesionale a anului 1850, în perioada de peste un secol şi jumătate (1850-2002), cu toate evenimentele social-istorice înregistrate în această vreme (formarea lmperiului Austro-Ungar, Primul şi al Doilea Război Mondial, regimul comunist), n-au intervenit modificări care să puna în cumpănă statutul religiilor dominante.
La sfârşitul secolului XVII şi începutul celui următor, populaţia din două localităţi componente ale comunei Mănăstireni a îmbrăţişat cultul greco-catolic, în această situaţie înscriindu-se aşezările Dretea şi Ardeova, care în anul 1850 deţineau, în ordine, 97,0 % greco-catolici (din cei 371 locuitori) şi 99,2 % (din totalul de 265 locuitori), în timp ce populatia de la Bedeciu şi Bica a rămas pe mai departe la confesiunea ortodoxă. Urmare a cunoscutei situaţii a confesiunii greco-catolice din anul 1948 şi a celei de după 1989, în anul 1992 enoriaşi ai acestui cult fiind înregistraţi numai la Ardeova (5,7 % din cei 123 locuitori ai satului).
Faţă de situaţia structurii confesionale a anului 1850, în perioada de peste un secol şi jumătate (1850-2002), cu toate evenimentele social-istorice înregistrate în această vreme (formarea lmperiului Austro-Ungar, Primul şi al Doilea Război Mondial, regimul comunist), n-au intervenit modificări care să puna în cumpănă statutul religiilor dominante.